#Călătoriideneuitat – Dincolo de Facebook

– Alex, dormim până îmi cad cheile din mână. E somnul acela non-Rem. Ne trezim cu ceva energie din asta, o să vezi…

Mă reazăm de perete și închid ochii. Îi deschid peste câteva secunde, urmăresc un troler. Peste alte câteva secunde mă uit la un grup de tineri – turiști și ei. Au trecut 5 minute, cred, mă uit la Alex. Se bucură de somn.

– Hai, Alin! Cheile sunt la tine. Somn.

Volumul sunetelor din Gara Centrală scade, la fel și pulsul meu. Corpul se relaxează și o dată cu el cam toate simțurile. Un obiect metalic loveșete podeaua și gata – cam asta a fost. M-am trezit. Am ceva zâmbet pe față și mă pregătesc să declar valabil experimentul meu cu somnul non-Rem. Mă uit la mâna mea și văd cheile la locul lor. Mă uit la Alex – doarme. Mă uit în fața mea și văd un cuțit pe podea, la 2 metri de noi. Un tânăr cu pantalonii lăsați în vine se apleacă spre el. Îl ia. Eu nu mai clipesc.

________________________

 

#TheFinalCall

This is the final boarding call for passengers Alexandru Ionata and Alin Gramescu booked on flight 372A to Copenhagen. Please proceed to gate 3 immediately. 

Știi privirea aia de copil care știe că a făcut o prostie? Așa am ajuns eu la poarta de îmbarcare. Am zâmbit năstrușnic, am intrat în avion, mi-am deschis agenda și am bifat și această dorință ca fiind îndeplinită. Am vrut să văd cum e să primești un final call.

Eu și Alex plecăm către Copenhaga. Împreună avem câteva lucruri de făcut aici. Toate sunt trecute pe agenda mea, pentru că la mine sunt ideile. Ne îndreptăm către trei zile pline cu experimente. Cel puțin la asta ne așteptam atunci când am setat prima regulă a acestui city break: nu plătim cazarea. 

 

#Călătoriideneuitat #LaPas

Cu noi doi suntem cel puțin 1,875,181 de oameni în Copenhaga. Dacă la asta mai adaugi că populația totală a Danemarcei este de aproximativ 5 milioane de oameni, încep să simt important. Am ajuns. Avem 56 de ore să ne dăm seama care e treaba cu optimismul de aici. Am văzut danezi care îmi zâmbeau când ieșeam din metrou sau când voiam să fac vreo poză cu sirena lor, pentru că Mica Sirenă este primul obiectiv de pe listă. Situată pe o stâncă rotundă din portul Langeline, sirena noastră este împărțită în două, cel puțin așa le spunea asiaticilor de lângă noi ghidul turistic la care ascultam voit. Capul sirenei este modelat după balerina Ellen Pierce, iar trupul după corpul soției creatorului, spunea ghidul.

Nu avem internet. Ne orientăm după indicatoare, hartă sau alți turiști. E mai frumos așa. merg la pas prin Copenhaga fără să stau ochii în telefono altă dorință notată în agenda mea.

 

 

 

#Călătoriideneuitat cu lucruri #Musai de făcut

În 3 locuri am vrut să ajung în Copenhaga. Le-am notat pe toate pe lista #Musai.

Palatul Amalienborg – la schimbarea gărzii. Știți voi, băieții aceia cu căciuli imense de blană. Pentru o primă impresie locul nu mi-a transmis prea multe. Atmosfera e sobră, dar e impresionant să vezi atâția turiști adunați la un loc. Personal, prefer Mica Sirenă, pentru că acolo, din când în când, mai vezi cum cineva se alege cu un selfie făcut din apă.

Grăbim pasul spre nord, de-a lungul canalului, pentru că aproape de St. Albans Kirke – o biserica anglicană superbă – se poate admira Fântâna Gefion. Obiectivul cu numărul 3 de pe lista mea, fântâna este realizată de artistul danez Anders Bundgaard, finalizată în 1908 și dedicată zeiţei nordice Gefion.

Copenhaga, încep să te iubesc. Pentru istoria ta, pentru felul în care îți primești turiștii și pentru că îmi umpli, pagină cu pagină, agenda. Am petrecut aproximativ o oră aici.

 

 

#Călătoriideneuitat cu #Optimism

Merg de 6 ore pe străzile din Copenhaga și încerc să pun cap la cap informațiile pe care le primesc. De ce îmi zâmbesc oamenii când ies de la metrou sau când mă plimb cu vaporașul? Ce e diferit aici?  Îi spun lui Alex că vreau să ne așezăm puțin pe iarbă. Îmi scot iarăși agenda din rucsac și încep să notez ce îmi trece prin cap. Tot ce pot să observ acum e că soarele tocmai și-a schimbat direcția de deplasare. Închid ochii și ațipesc pentru următoarele 20 de minute.

 

 

#FacebookMall

După atâtea ore de mers ne căutăm un supermarket din care să cumpărăm ceva de mâncare. Am rămas surprins să văd că, după ce am răsfoit de două ori harta luată de la aeroport, am reușit să fac doi danezi să se oprească din drum. Mă vedeau că am o hartă și veneau să mă întrebe dacă am nevoie de ajutor. Aveam! Aveam o întrebare simplă pentru ei: unde găsim un supermarket cu prețuri accesibile? Copenhaga este un oraș recunoscut pentru prețurile ridicate. Confirmăm și noi asta, dar fără să protestăm prea mult. Găsim, mâncăm și râdem. E ora 8 și încă nu știm unde o să dormim. Nu avem internet așa că mergem în primul și singurul  mall pe care îl găsim pe hartă. Am revenit aici și a doua zi.

Ce poți face într-un mall:

  • Îți poți lăsa bagajele – de obicei, supermarketurile au la intrare locuri de depozitare a bagajelor special amenajate pentru clienți. Ai nevoie de o fisă de 1 euro și un bagaj care să încapă în cutia respectivă.
  • Îți poți schimba hainele. În mod normal, o toaletă are spațiul puțin mai mare decât o cabină de probă.
  • Te poți conecta la internet și îți poți încărca bateria de la telefon/ laptop/ aparat etc.
  • Te poți relaxa. Poți să citești o carte de la librărie sau poate vrei să observi care sunt obiceiurile de consum ale localnicilor.
  • Te poți hidrata. Dacă ai noroc, găsești pahare cu suc natural oferite la promoție în supermarketurile mall-ului.
  • Te poți ascunde de vremea neprietenoasă de afară (în cazul în care vremea nu ține cu tine).
  • Poți să ai o vedere panoramică asupra orașului. Urcă până la ultimul etaj și caută prima fereastră. Contul tău de Instagram o să fie tare fericit.
  • Îți poți asigura o sursă de încălzire pentru următoarele două ore. Noi am umplut 2 bidoane cu apă fierbinte. Pentru o noapte petrecută sub cerul liber, aceasta a fost o decizie excelentă, dar, bineînțeles, tu o să ai cazare. 🙂

Cu tălpile umflate după atâta mers mă bucur ca un copil când mă așez pe primul fotoliu pe care îl văd. După 10 ore de umblat prin Copenhaga, acesta este primul moment în care accesez pagina de Facebook. Văd ce prieteni studiază în oraș, le trimit un mesaj și în următoarea jumătate de ceas problema cu cazarea este rezolvată. O să dormim într-un cămin pentru studenți. Perfect!

 

DSC_0112.JPG

 

#Călătoriideneuitat cu experiențe mai #Soft

M-am ghiftuit bine la festival. Sunt fresh. Mă așez pe iarbă și fac o scurtă planificare pentru ziua aceasta. Astăzi vreau să observ oamenii. Astăzi vreau să înțeleg ce îi face pe ei să fie optimiști de fel. Astăzi nu mă mai uit doar la clădiri.

 

DSC_0347-001

 

În primul rând, decid cu Alex ca astăzi să nu mai dormim. O noapte mai avem aici, albă să fie. Pentru următoarele 4 ore rămase din zi planificăm plimbări prin locurile nevizitate, încă.

 

 

Apoi, ne gândim la cum o să fie în seara aceasta. Dar, stai, este deja seară! Când a trecut tot timpul acesta? Urmează prima noastră noapte albă în Copenhaga. Începem să căutăm locuri de fotografiat. Ne jucăm cu luminile și ne enervăm când o poză iese mișcată. Ajungem în Tivoli unde urmărim un joc de lumini impresionant. Se întâmplă în fiecare seară asta, după felul în care lumea s-a strâns să aștepte spectacolul. De la ora 23:00 începem să rămânem singurii dintre turiștii care mai umblă pe străzi și nu înțelegem de ce. Unde sunt turiștii? Dar tinerii danezi? Și când ne întrebam dacă ei se distrează sau nu, în fața noastră oprește un autobuz din care coboară 3-4 băieți și aproximativ 20 de fete. Serios? Danezii se duc la club cu autobuzul? Foarte tare! Mergem și noi cu ei. E ora 3:00 și suntem nevoiți să căutăm un loc pentru odihnă, picioarele noastre spuneau clar și răspicat că nu mai pot. În prima etapă, dormim într-o stație de autobuz. Dar aici suntem în aer liber și frigul ne face să ne gândit tot mai des la alte soluții. Așa ajungem în Gara Centrală din Copenhaga. Alegem să dormim așa cum nu am mai făcut-o vreodată. E pentru prima dată când dorm pe podea, într-o gară. Îmi umplu bidonul cu apă fierbinte, îl înfășor în hainele din rucsac și îl strâng tare la piept. Simt căldura și mă bucur că ideea a fost a mea.

 

 

– Alex, dormim până îmi cad cheile din mână. E somnul acela non-Rem. Ne trezim cu ceva energie din asta, o să vezi…

Mă reazăm de perete și închid ochii. Îi deschid peste câteva secunde, urmăresc un troler. Peste alte câteva secunde mă uit la un grup de tineri – turiști și ei. Au trecut 5 minute, cred, mă uit la Alex. Se bucură de somn.

– Hai, Alin! Cheile sunt la tine. Somn.

Volumul sunetelor din Gara Centrală scade, la fel și pulsul meu. Corpul se relaxează și o dată cu el cam toate simțurile. Un obiect metalic loveșete podeaua și gata – cam asta a fost. M-am trezit. Am ceva zâmbet pe față și mă pregătesc să declar valabil experimentul meu cu somnul non-Rem. Mă uit la mâna mea și văd cheile la locul lor. Mă uit la Alex – doarme. Mă uit în fața mea și văd un cuțit pe podea, la 2 metri de noi. Un tânăr cu pantalonii lăsați în vine se apleacă spre el. Îl ia. Eu nu mai clipesc. Încep să râd. Râd până îl trezesc pe Alex. Încă nu știu dacă așa se manifestă optimismul la mine sau dacă așa fac când conștientizez pericolul. Tânărul respectiv iese din gară și ia cu el și starea mea de îngrijorare.

 

 #Călătoriideneuitat cu lucruri făcute în #Joacă

E aproape ora 7 și soarele începe să crească temperatura din termometre. Ieșim și noi, dar, după 3 ore dormite pe podeaua din Gara Centrală, totul pare rece, așa că ne mai încălzim cu rândul deasupra unui canal. E pentru prima dată când mă încălzesc la aburii ieșiți dintr-un canal. Foarte tare! Am zis că vreau să experimentez aici și asta fac. Râd ca soarele cu dinți ce se înalță.

Ziua a treia mă prinde într-un leagăn. Apoi, ne-am apucat să alergăm desculți cu rândul pe faleză. Alex stătea lângă bagaje când eu alergam și invers. Ne-am zis că trebuie să ne mișcăm ca să nu mai simțim frigul. Și ne-a ieșit.

E ora 9. Mai avem încă 4 ore și plecăm spre aeroport. Îmi dau tricoul jos și încep să merg desculț prin iarbă. Vreau să mă simt ca un localnic. Asta fac și ei, asta am ales să fac și eu. Îmi vine să mă tăvălesc de bucurie. Îmi iau agenda și încep să scriu în timp ce merg.

 

DSC_0421-001

 

#Călătoriideneuitat trăite în #Prezent

Și scriu: “Bucureștiul îmi oferă agitația lui. Mi-am dat seama că acești oameni care trec mereu pe lângă mine, alergând fiecare în direcția lui, mă încarcă cu energie. Agitația orașului mă face să fiu mereu în acțiune.

Dar în Copenhaga e diferit. Mă aduce în prezent. Vremea de aici îmi trezește simțurile. Aici nu simt moleșeală, aici simt cum respir și nu, nu vreau să spun că aerul e mai curat aici, ci că aici simt prezentul. De ce îmi place asta? Pentru că prezentul îmi aduce idei noi, iar eu lucrez cu idei.”

Și uite că am răspunsul și la întrebare. Ce îi face pe ei să fie optimiști? Overthinking! Ei nu sunt cu capul plecat când merg pe stradă. Ei nu intră într-un ciclu de gânduri lipsite de sens. Noi da. Am observat asta la toți oamenii din autobuzul care ma ducea la Victoriei. În metroul pe care l-am luat până la Dristor. Apoi, am observat asta la mine. Acum!

Copenhaga, te iubesc!

 

DSC_0265-001.JPG

Mă bucur că am ales să experimentez. Acum știu că o călătorie este atunci când ieși din zona ta de confort. Atunci când faci lucruri pentru prima dată  și urmărești să-ți depășești limitele. O călătorie de neuitat te face să te uiți în urmă și să zici: WOW! Eu am făcut asta?

 

#Călătoriideneuitat ce vor urma

Următoarea destinație vreau să fie Stockholm. Asta pentru că îmi place nordul. Combinația aceasta de frig și optimism mă provoacă să trăiesc prezentul. Momondo.ro mă provoacă și el să fac primul pas. Am găsit deja biletele, aici. Hehe! Agenda mea așteaptă următoarea listă cu lucruri #Musai de făcut.

CONCURS: Lasă-te și tu inspirat de provocarea momondo.ro. Poți câștiga o excursie de 1000€. Cum?

  1. Intră pe site-ul momondo.ro și realizează o simulare de zbor către destinația favorită;
  2. Scrie un comentariu la acest articol despre cea mai frumoasă amintire dintr-o vacanță + adaugă link-ul către simularea de zbor făcut mai sus;

Și gata! Te-ai înscris în concurs. 🙂

Mai multe detalii despre competiția organizată de momondo.ro găsești la acest link.

Succes!

Acest articol conține:

⇒ lucruri făcute pentru prima dată – first-uri

⇒ linkuri către poze/gifuri

⇒ #călătoriideneuitat

 

 

7 Comments

  1. Rotaru Cristina
    October 24, 2016 / 1:21 pm

    Cea mai frumoasa amintire dintr-o calatorie…cum as putea sa aleg?
    Cea mai frumoasa calatorie? Un tur de Transilvanie (+Suceava) vara trecuta, facut cu autostop-ul si ramas la prieteni pentru 2-3 nopti in Suceava, Bistrita, Cluj, Sibiu, Sighisoara, Timisoara. Mancat paine cu pate la greu, mers de dimineata pana seara cu rucsacul in spate (3 tricouri, o pereche de pantaloni si inca 2-3 chestiute). Ce m-a socat, in Sibiu, obosita dupa nopti nedormite si umblat hai-hui de atata vreme, fumam o tigara pe o banca, cu rucsacul langa mine si o tanti la vreo 50-60 ani imi spune sa zambesc ca sunt frumoasa. Frumoasa nu cred ca eram, dar fericita si plina de viata sigur! Mi-e dor.
    http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=OTP&SD0=PRG&SDP0=24-11-2016&SO1=PRG&SD1=OTP&SDP1=27-11-2016&AD=1&TK=ECO&DO=false&NA=false

  2. Grancea Albert-Constantin
    October 24, 2016 / 2:01 pm

    Cea mai frumoasa amintire dintr-o vacanta, a fost atunci cand am.plecat cu prietenii la Bruxelles si nestiind zona am inceput sa cutreieram. Usor, usor, am ajuns in Grand Place unde ne am facut poze cu tricolorul , ulterior un grup de.romani venind la noi si intrebandu ne daca putem sa facem o poza cu totii , si sa cantam imnul Romaniei pe străzile Bruxelles-ului.
    https://ro.gotogate.com/mobile-book-your-flight?selectionKey=FR2102-16Dec16-Y_FR2101-18Dec16-Y%2C16uv9nf%2Ca_B9.FA-b_9R-c_9T-d_1e064

  3. Pădurean Roxana-Lavinia
    October 24, 2016 / 3:15 pm

    Deși am reușit să văd Europa în mare parte, cea mai frumoasă amintire stă vie încă, la mare.

    Cântam pe malul mării împreună cu cele mai bune prietene refrenul de la ,, Perfect fără tine”(Vama), râdeam, plângeam deodată de parcă atunci am fi trăit pentru ultima oară. Ne simțeam cu adevărat fericite, doar noi trei bucurându-ne de noi, la mare. Am simțit cum timpul sta pe loc lăsându-mă să trăiesc unul dintre cele mai frumoase clipe din viața mea. A fost special să știu că sunt copilul mării atunci, că sunt copilul ei și acum. Oriunde m-aș duce, sufletul mi-a rămas acolo, pe malul mării, cântând alături de ele.

    http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=TSR&SD0=LCY&SDP0=08-03-2017&SO1=LCY&SD1=TSR&SDP1=12-03-2017&AD=2&TK=ECO&DO=false&NA=false

  4. October 25, 2016 / 8:23 am

    Poate nu a fost tocmai cea mai placuta amintire dar pe parcursul ultimei excursii (in Dublin) a fost pentru prima data cand am calatorit singur: mi-a placut pentru ca a fost nevoie sa ies din zona de comfort, sa incerc sa discut cu cei din jurul meu mai mult decat „incotro e gara”, sa initiez o conversatie neavand initial nicio punte de legatura (daca stii ca sunteti amandoi romani, locuiti la acelasi hotel etc e mai usor sa incepi sau chiar sa continui o conversatie), sa incerc sa imi reprim ideea (invatata, cel mai probabil, cultural) cum ca „strainii au intentii rele” sau cum ca „sunt dubiosi”. A fost dificil dar si placut pentru ca am intalnit multe persoane, am cunoscut alte idei si am avut sansa sa vad ca altii nu doar ca aleg sa calatoreasca singuri ci o fac si pentru o perioada mult mai lunga, nestiind cel mai probabil unde vor fii peste 2 saptamani (am intalnit persoane din Australia, din California etc care si-au inceput „sejurul” in Europa de la inceputul verii (la momentul respectiv fiind mijlocul lui octombrie) ceea ce m-a facut sa prind curaj si, de ce nu, sa aleg in viitor aidoma).

    http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=CLJ&SD0=CUZ&SDP0=13-03-2017&SO1=CUZ&SD1=CLJ&SDP1=20-03-2017&AD=1&TK=ECO&DO=false&NA=false

  5. Ioniţă Alexandru
    October 27, 2016 / 7:26 pm

    Sunt un calator. Colectionez momente de neuitat. Cea mai frumoasa amintire a mea este dintr-o vacanta in Portugalia.
    Locuiam in Porto, impreuna cu cativa colegi. Cu toti am obtinut o bursa de studii in acest oras. Ne-am hotarat sa evadam 3 zile la Lisabona, in timpul vacantei de primavara. Zis si facut! Ajunsi in Lisabona, am avut parte de zile insorite, locuri minunate, oameni prietenosi si dornici sa ajute niste turisti rataciti.
    Zborul de intoarcere in Porto urma sa dureze 45 minute. Dupa 20 de minute de la decolare, capitanul ne anunta faptul ca starea vremii s-a schimbat brusc, Porto este acoperit de o ceata deasa iar aeroportul este inchis pana cand aceasta se va risipi. Astfel, suntem nevoiti sa ne intoarcem pe aeroportul din Lisabona. Ajunsi inapoi in capitala Portugaliei, am primit detalii despre starea vremii la intervale regulate, timp de 3 ore. Atat am asteptat pe pista, la locurile noastre, sa re-decolam spre Porto.
    La acest zbor am prins loc la geam, asadar am avut privilegiul sa explorez Portugalia de la inaltime. Aceasta intamplare m-a facut sa realizez ca in viata, la fel ca si in cazul unui zbor cu avionul, nu trebuie sa ne concentram numai pe destinatia finala. Calatoria merita, de asemenea, atentia noastra. Sunt atatea lucruri frumoase pe care le ratam pe traseu, in drumul nostru catre atingerea unui punct, pentru ca suntem prea orientati pe indeplinirea acelui obiectiv stabilit.
    Am invatat sa ma bucur mai mult de micile detalii cotidiene in urma unui zbor de la Lisabona la…Lisabona. 🙂

    http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=OTP&SD0=FAO&SDP0=22-05-2017&SO1=FAO&SD1=OTP&SDP1=25-05-2017&AD=2&TK=ECO&DO=false&NA=false

  6. October 27, 2016 / 7:29 pm

    Sunt un calator. Colectionez momente de neuitat. Cea mai frumoasa amintire a mea este dintr-o vacanta in Portugalia.
    Locuiam in Porto, impreuna cu cativa colegi. Cu toti am obtinut o bursa de studii in acest oras. Ne-am hotarat sa evadam 3 zile la Lisabona, in timpul vacantei de primavara. Zis si facut! Ajunsi in Lisabona, am avut parte de zile insorite, locuri minunate, oameni prietenosi si dornici sa ajute niste turisti rataciti.
    Zborul de intoarcere in Porto urma sa dureze 45 minute. Dupa 20 de minute de la decolare, capitanul ne anunta faptul ca starea vremii s-a schimbat brusc, Porto este acoperit de o ceata deasa iar aeroportul este inchis pana cand aceasta se va risipi. Astfel, suntem nevoiti sa ne intoarcem pe aeroportul din Lisabona. Ajunsi inapoi in capitala Portugaliei, am primit detalii despre starea vremii la intervale regulate, timp de 3 ore. Atat am asteptat pe pista, la locurile noastre, sa re-decolam spre Porto.
    La acest zbor am prins loc la geam, astfel am avut privilegiul sa explorez Portugalia de la inaltime. Aceasta intamplare m-a facut sa realizez ca in viata, la fel ca si in cazul unui zbor cu avionul, nu trebuie sa ne concentram numai pe destinatia finala. Calatoria merita, de asemenea, atentia noastra. Sunt atatea lucruri frumoase pe care le ratam pe traseu, in drumul nostru catre atingerea unui punct, pentru ca suntem prea orientati pe indeplinirea acelui obiectiv stabilit.
    Am invatat sa ma bucur mai mult de micile detalii cotidiene in urma unui zbor de la Lisabona la…Lisabona. 🙂
    http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=OTP&SD0=FAO&SDP0=22-05-2017&SO1=FAO&SD1=OTP&SDP1=25-05-2017&AD=2&TK=ECO&DO=false&NA=false

  7. Ioniţă Alexandru
    October 27, 2016 / 7:44 pm

    Sunt un calator. Colectionez momente de neuitat. Cea mai frumoasa amintire a mea este dintr-o vacanta in Portugalia.
    Locuiam in Porto, impreuna cu cativa colegi. Cu toti am obtinut o bursa de studii in acest oras. Ne-am hotarat sa evadam 3 zile la Lisabona, in timpul vacantei de primavara. Zis si facut! Ajunsi in Lisabona, am avut parte de zile insorite, locuri minunate, oameni prietenosi si dornici sa ajute niste turisti rataciti.
    Zborul de intoarcere in Porto urma sa dureze 45 minute. Dupa 20 de minute de la decolare, capitanul ne anunta faptul ca starea vremii s-a schimbat brusc, Porto este acoperit de o ceata deasa iar aeroportul este inchis pana cand aceasta se va risipi. Astfel, suntem nevoiti sa ne intoarcem pe aeroportul din Lisabona. Ajunsi inapoi in capitala Portugaliei, am primit detalii despre starea vremii la intervale regulate, timp de 3 ore. Atat am asteptat pe pista, la locurile noastre, sa re-decolam spre Porto.
    La acest zbor am prins loc la geam, astfel am avut privilegiul sa explorez Portugalia de la inaltime. Aceasta intamplare m-a facut sa realizez ca in viata, la fel ca si in cazul unui zbor cu avionul, nu trebuie sa ne concentram numai pe destinatia finala. Calatoria merita, de asemenea, atentia noastra. Sunt atatea lucruri frumoase pe care le ratam pe traseu, in drumul nostru catre atingerea unui punct, pentru ca suntem prea orientati pe indeplinirea acelui obiectiv stabilit.
    Am invatat sa ma bucur mai mult de micile detalii cotidiene in urma unui zbor de la Lisabona la…Lisabona.
    http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=OTP&SD0=FAO&SDP0=22-05-2017&SO1=FAO&SD1=OTP&SDP1=25-05-2017&AD=2&TK=ECO&DO=false&NA=false